Citeva impresii despre calatoria de-a dreptul fantastica pe care am facut-o in China
Draga Andrei
Vreau sa-ti astern pe hirtie citeva impresii despre calatoria de-a dreptul fantastica pe care am facut-o in China. Impresiile au fost coplesitoare, incit mi-a trebuit timp pentru a le ordona in minte. In curind vom pleca, Rodica si cu mine, in Uniunea Sovietica. Vom vizita Moscova, aceasta inima a Rusiei, Leningradul, "Venetia Nordului", Riga, Tallin, Vilnius, orase incarcate de istorie. Deci, cind ne vom revedea, Venetia Nordului imi va fi probabil mai mult in minte si in suflet decit Pekinul si de aceea e bine sa-ti scriu acum despre China.
Sa incep cu calatoria. Cu avionul faci de la Bucuresti la Karachi (in Pakistan)
sase ore, zburind peste Constanta, Istanbul, Larnaka (in Cipru), Orientul Mijlociu, Arabia Saudita, Abu-Dhabi, Golful Persic, Oceanul Indian. Calatoria se face noaptea, asa ca nu se vedea mare lucru, o singura data am zarit pe deasupra Peninsulei Arabiei (poate Abu Dhabi), o mare de lumini de diverse culori, rosu si albastru... La Karachi avionul a ajuns in zorii zilei, aici am facut singura escala, de o ora si ceva, timp in care avionul s-a realimentat cu benzina.
Cel mai interesant lucru la Karachi este sa vezi in sala de asteptare din tranzitul aeroportului fel de fel de arabi, indieni, pakistanezi, in felurite costume nationale, care cu barbi, care mustaciosi, care cu un fel de halate sau salvari, in orice caz cu infatisari si porturi mult diferite de ce vezi in Europa. Functionarele din aeroport sint imbracate in costum national pakistanez, cu un soi de salvari si un fel de halat pe deasupra. Indiencele care asteptau diverse avioane erau imbracate in sari.
Apoi, de la Karachi la Pekin, avionul a zburat sapte ore. Am zburat pe deasupra Muntilor Himalaia, cred ca traversarea Himalaieie a durat cel putin o jumatate de ora. Everestul nu s-a vazut, era prea departe. Dar inchipuie-ti avionul zburind la vreo 10000 de metri, virfurile inzapezite ale Himalaiei sub noi. Apoi s-a traversat desertul Gobi. Din avion s-a vazut o zona, nu mi-am dat seama, poate de munti, poate de dealuri, pline de nisip, continuate de Podisul Gobi.
La Pekin am ajuns pe seara. (La intoarcere aveam sa prindem dimineata deasupra Marii Mediterane, am vazut coasta Ciprului, si apoi a Anatoliei, Turcia asiatica). Aeroportul din Pekin este foarte mare si la vreo jumatate de ora de oras. Granicerii si vamesii vorbesc engleza. De altfel avionul nostru era asteptat si de lucratorii de la Ambasada Romaniei, care ne-au ajutat sa ne descurcam, pentru ca dupa atitea ore de zbor eram de-a dreptul buimaci.
Printre alte dotari ale aeroportului Pekin, vreau sa-ti spun ca transportul de la avion la cladirea aerogarii nu se face cu autobuzul ca la Otopeni sau Karachi, ci printr-un culoar intr-un fel de burduf, asa cum probabil ca ai vazut in filmele americane. De asemeni, aeroportul fiind foarte mare, in el mergi pe un covor rulant.
Diferenta de fus orar intre Bucuresti si Pekin este de cinci ore (de fapt sase ore, dar ora oficiala a Romaniei e devansata vara, cum stii). Asa ca daca la Bucuresti era ora 12 ziua, la Pekin era 5 dupa masa. Din cauza diferentei de fus orar, in primele zece zile dormi foarte prost, pina se adapteaza organismul.
Acum sa-ti scriu despre Pekin, unde am stat vreo doua saptamini.
Stii ca denumirea internationala este Beijing, insa chinezii pronunta Pei-tzing. De altfel am invatat vreo zece-douazeci de cuvinte chinezesti, pe care o sa ti le spun cind ne vom revedea.
Pekinul este un oras imens (vreo opt milioane de locuitori, cu suburbiile vreo noua milioane). Am locuit la Ambasada Romaniei, in centrul Pekinului, unde nu se vede muntele si lucram undeva la marginea Pekinului, la poalele muntelui.
Ca sa intelegi cum arata Pekinul, e greu. E o alta lume. La Pekin am inteles ce inseamna un mare oras asiatic. Un furnicar de oameni (in Asia, la Pekin, pe strazi, iti dai seama ce inseamna "un furnicar de oameni"). Un furnicar de biciclete. Strazile sint pline ochi la orice ora a zilei de biciclisti, de parca ar fi tot timpul si pe orice strada din Pekin Cursa Pacii. Efectiv nu poti sa arunci un ac pe strada de biciclisti (iarasi, e greu sa-ti inchipui fara sa vezi). Masini sint inca putine, dar majoritatea sint marci japoneze (in special Toyota). De altfel Pekinul este literalmente invadat de marfuri japoneze si de reclame uriase ale societatilor japoneze.
Chinezii traiesc inca in conditii grele (tu stii ca in China era
foarte multa saracie. Partidul Comunist Chinez a imbunatatit soarta oamenilor, asigurindu-le la toti in primul rind hrana zilnica, ceea ce inseamna enorm, dar efortul urias de modernizare a Chinei si de ridicare a nivelului de trai va mai dura inca foarte mult).
Asa ca pot spune ca nivelul de trai al chinezilor este cu mult sub nivelul oricarui popor din Europa, si ca hrana, si ca locuinte, si la salariu, etc. Tu sa stii insa ca efortul care se face pentru modernizarea Chinei isi va arata roadele.
Pekinul are bulevarde imense (de exemplu unul din ele, in lungime de vreo citeva zeci de kilometri, masoara 70 de metri latime), dar si stradute in care o masina nu are loc sa circule.
Se contruiesc blocuri care arata ca la noi, dar inca majoritatea locuintelor sint practic niste cocioabe, fara nici un fel de confort. Din aceste cocioabe, omul pleaca la munca dimineata pe bicicleta si munceste mult, dar iti repet ca roadele acestei munci se vor vedea pentru binele poporului chinez.
Fireste pentru straini Pekinul are o serie de hoteluri si magazine dotate cu confortul maxim. De exemplu afara era o caldura inabusitoare (35-36 grade Celsius, umiditate de 95%), dar cum
intrai in hotelul Beijing (cel mai mare hotel al lor), temperatura era de 21 de grade.
Chinezii muncesc mult si sint foarte staruitori, sirguinciosi. Am putut sa-mi dau seama de asta lucrind cu ei.
Sint de asemenea extraordinar de politicosi. Am avut un translatoar chinez de limba engleza, asa ca am vorbit englezeste cit n-am vorbit intr-un an de zile.
Mincarea chinezeasca este extraordinar de gustoasa. Nu prea iti dai seama ce maninci, dar e foarte bun. Se maninca cu betisoarele (am adus betisoare acasa si o sa-ti arat cum se folosesc). Pentru asta mincarea vine taiata in bucati care se pot lua cu betisoarele si baga in gura. E foarte simplu sa folosesti betisoarele, inveti imediat, desi in Europa pare atit de complicat. Am mincat si faimoasele lor oua negre, si castravetele de mare, creveti uriasi, peste. Mai ales pestele imi placea foarte mult. Ma crezi ca aveam un peste intreg la fiecare masa?
Acum sa-ti vorbesc de monumentele vazute. Am fost intr-o excursie la Marele Zid (poate stii ca de pe luna se vede pe Pamint doar Marele Zid).
Pe zid se poate merge. Zidul asta e contruit pe munte, urmind linia muntilor, urcind pe culmi si coborind in vai. Fireste, ne-am plimbat pe marele Zid numai vreun kilometru. Lungimea lui e imensa, a fost cindva granita Chinei, dar intre timp tara si-a extins mult hotarele.
Am vizitat apoi mormintele dinastiei Ming, Sint 13 morminte, unul a fost deschis si se viziteaza, e un adevarat palat subteran, compus din citeva sali, pline de sculpturi.
In Pekin am vizitat Palatul Imperial (numit si Orasul Interzis pentru ca pe vremuri chinezii de rind nu aveau voie sa patrunda in Palat). Templul Cerului, Templul Marelui Lama (care este ca templele din Tibet, pe care nu le-am vazut nici eu, nici tu).
Am vizitat de asemeni linga Pekin Templul Norilor Azurii, tot un templu budist ca si Templul Marelui Lama. Asa ca am vazut gigantice statui ale lui Budha, si am vazut si calugari budisti (se numesc lama).
Dar cel mai mult din toate mi-a placut Palatul de Vara, la marginea Pekinului. Un lucru foarte interesant in Palatul de Vara este un vapor de marmura. De altfel am fotografii si diapozitive din Palatul de Vara, pe care le vei vedea. Am si o harta a Pekinului si vederi de la Palatul Imperial si de la mormintele dinastiei Ming. Am o harta a traseului pe care l-a facut avionul de la Bucuresti la Pekin si care stiu ca te va interesa.
Dragul meu Andrei, poate vei avea ocazia cind vei fi si tu mare sa vizitezi China. Sa stii ca este un prilej unic si ca am avut dreptate atunci cind inainte de plecare ti-am scris ca asta este "calatoria
vietii mele".
Nu stiu daca voi mai fi trimis sau nu in China de serviciu, dar din aceasta, poate singura, calatorie in China am amintiri pentru toata viata.
Te saruta cu drag,
Tata
Bucuresti, 1981
Vreau sa-ti astern pe hirtie citeva impresii despre calatoria de-a dreptul fantastica pe care am facut-o in China. Impresiile au fost coplesitoare, incit mi-a trebuit timp pentru a le ordona in minte. In curind vom pleca, Rodica si cu mine, in Uniunea Sovietica. Vom vizita Moscova, aceasta inima a Rusiei, Leningradul, "Venetia Nordului", Riga, Tallin, Vilnius, orase incarcate de istorie. Deci, cind ne vom revedea, Venetia Nordului imi va fi probabil mai mult in minte si in suflet decit Pekinul si de aceea e bine sa-ti scriu acum despre China.
Sa incep cu calatoria. Cu avionul faci de la Bucuresti la Karachi (in Pakistan)
sase ore, zburind peste Constanta, Istanbul, Larnaka (in Cipru), Orientul Mijlociu, Arabia Saudita, Abu-Dhabi, Golful Persic, Oceanul Indian. Calatoria se face noaptea, asa ca nu se vedea mare lucru, o singura data am zarit pe deasupra Peninsulei Arabiei (poate Abu Dhabi), o mare de lumini de diverse culori, rosu si albastru... La Karachi avionul a ajuns in zorii zilei, aici am facut singura escala, de o ora si ceva, timp in care avionul s-a realimentat cu benzina.Cel mai interesant lucru la Karachi este sa vezi in sala de asteptare din tranzitul aeroportului fel de fel de arabi, indieni, pakistanezi, in felurite costume nationale, care cu barbi, care mustaciosi, care cu un fel de halate sau salvari, in orice caz cu infatisari si porturi mult diferite de ce vezi in Europa. Functionarele din aeroport sint imbracate in costum national pakistanez, cu un soi de salvari si un fel de halat pe deasupra. Indiencele care asteptau diverse avioane erau imbracate in sari.
Apoi, de la Karachi la Pekin, avionul a zburat sapte ore. Am zburat pe deasupra Muntilor Himalaia, cred ca traversarea Himalaieie a durat cel putin o jumatate de ora. Everestul nu s-a vazut, era prea departe. Dar inchipuie-ti avionul zburind la vreo 10000 de metri, virfurile inzapezite ale Himalaiei sub noi. Apoi s-a traversat desertul Gobi. Din avion s-a vazut o zona, nu mi-am dat seama, poate de munti, poate de dealuri, pline de nisip, continuate de Podisul Gobi.La Pekin am ajuns pe seara. (La intoarcere aveam sa prindem dimineata deasupra Marii Mediterane, am vazut coasta Ciprului, si apoi a Anatoliei, Turcia asiatica). Aeroportul din Pekin este foarte mare si la vreo jumatate de ora de oras. Granicerii si vamesii vorbesc engleza. De altfel avionul nostru era asteptat si de lucratorii de la Ambasada Romaniei, care ne-au ajutat sa ne descurcam, pentru ca dupa atitea ore de zbor eram de-a dreptul buimaci.
Printre alte dotari ale aeroportului Pekin, vreau sa-ti spun ca transportul de la avion la cladirea aerogarii nu se face cu autobuzul ca la Otopeni sau Karachi, ci printr-un culoar intr-un fel de burduf, asa cum probabil ca ai vazut in filmele americane. De asemeni, aeroportul fiind foarte mare, in el mergi pe un covor rulant.
Diferenta de fus orar intre Bucuresti si Pekin este de cinci ore (de fapt sase ore, dar ora oficiala a Romaniei e devansata vara, cum stii). Asa ca daca la Bucuresti era ora 12 ziua, la Pekin era 5 dupa masa. Din cauza diferentei de fus orar, in primele zece zile dormi foarte prost, pina se adapteaza organismul.
Acum sa-ti scriu despre Pekin, unde am stat vreo doua saptamini.
Stii ca denumirea internationala este Beijing, insa chinezii pronunta Pei-tzing. De altfel am invatat vreo zece-douazeci de cuvinte chinezesti, pe care o sa ti le spun cind ne vom revedea.
Pekinul este un oras imens (vreo opt milioane de locuitori, cu suburbiile vreo noua milioane). Am locuit la Ambasada Romaniei, in centrul Pekinului, unde nu se vede muntele si lucram undeva la marginea Pekinului, la poalele muntelui.
Ca sa intelegi cum arata Pekinul, e greu. E o alta lume. La Pekin am inteles ce inseamna un mare oras asiatic. Un furnicar de oameni (in Asia, la Pekin, pe strazi, iti dai seama ce inseamna "un furnicar de oameni"). Un furnicar de biciclete. Strazile sint pline ochi la orice ora a zilei de biciclisti, de parca ar fi tot timpul si pe orice strada din Pekin Cursa Pacii. Efectiv nu poti sa arunci un ac pe strada de biciclisti (iarasi, e greu sa-ti inchipui fara sa vezi). Masini sint inca putine, dar majoritatea sint marci japoneze (in special Toyota). De altfel Pekinul este literalmente invadat de marfuri japoneze si de reclame uriase ale societatilor japoneze.
Chinezii traiesc inca in conditii grele (tu stii ca in China era
foarte multa saracie. Partidul Comunist Chinez a imbunatatit soarta oamenilor, asigurindu-le la toti in primul rind hrana zilnica, ceea ce inseamna enorm, dar efortul urias de modernizare a Chinei si de ridicare a nivelului de trai va mai dura inca foarte mult).
Asa ca pot spune ca nivelul de trai al chinezilor este cu mult sub nivelul oricarui popor din Europa, si ca hrana, si ca locuinte, si la salariu, etc. Tu sa stii insa ca efortul care se face pentru modernizarea Chinei isi va arata roadele.
Pekinul are bulevarde imense (de exemplu unul din ele, in lungime de vreo citeva zeci de kilometri, masoara 70 de metri latime), dar si stradute in care o masina nu are loc sa circule.
Se contruiesc blocuri care arata ca la noi, dar inca majoritatea locuintelor sint practic niste cocioabe, fara nici un fel de confort. Din aceste cocioabe, omul pleaca la munca dimineata pe bicicleta si munceste mult, dar iti repet ca roadele acestei munci se vor vedea pentru binele poporului chinez.
Fireste pentru straini Pekinul are o serie de hoteluri si magazine dotate cu confortul maxim. De exemplu afara era o caldura inabusitoare (35-36 grade Celsius, umiditate de 95%), dar cum
intrai in hotelul Beijing (cel mai mare hotel al lor), temperatura era de 21 de grade.
Chinezii muncesc mult si sint foarte staruitori, sirguinciosi. Am putut sa-mi dau seama de asta lucrind cu ei.Sint de asemenea extraordinar de politicosi. Am avut un translatoar chinez de limba engleza, asa ca am vorbit englezeste cit n-am vorbit intr-un an de zile.
Mincarea chinezeasca este extraordinar de gustoasa. Nu prea iti dai seama ce maninci, dar e foarte bun. Se maninca cu betisoarele (am adus betisoare acasa si o sa-ti arat cum se folosesc). Pentru asta mincarea vine taiata in bucati care se pot lua cu betisoarele si baga in gura. E foarte simplu sa folosesti betisoarele, inveti imediat, desi in Europa pare atit de complicat. Am mincat si faimoasele lor oua negre, si castravetele de mare, creveti uriasi, peste. Mai ales pestele imi placea foarte mult. Ma crezi ca aveam un peste intreg la fiecare masa?
Acum sa-ti vorbesc de monumentele vazute. Am fost intr-o excursie la Marele Zid (poate stii ca de pe luna se vede pe Pamint doar Marele Zid).
Pe zid se poate merge. Zidul asta e contruit pe munte, urmind linia muntilor, urcind pe culmi si coborind in vai. Fireste, ne-am plimbat pe marele Zid numai vreun kilometru. Lungimea lui e imensa, a fost cindva granita Chinei, dar intre timp tara si-a extins mult hotarele.
Am vizitat apoi mormintele dinastiei Ming, Sint 13 morminte, unul a fost deschis si se viziteaza, e un adevarat palat subteran, compus din citeva sali, pline de sculpturi.
In Pekin am vizitat Palatul Imperial (numit si Orasul Interzis pentru ca pe vremuri chinezii de rind nu aveau voie sa patrunda in Palat). Templul Cerului, Templul Marelui Lama (care este ca templele din Tibet, pe care nu le-am vazut nici eu, nici tu).Am vizitat de asemeni linga Pekin Templul Norilor Azurii, tot un templu budist ca si Templul Marelui Lama. Asa ca am vazut gigantice statui ale lui Budha, si am vazut si calugari budisti (se numesc lama).
Dar cel mai mult din toate mi-a placut Palatul de Vara, la marginea Pekinului. Un lucru foarte interesant in Palatul de Vara este un vapor de marmura. De altfel am fotografii si diapozitive din Palatul de Vara, pe care le vei vedea. Am si o harta a Pekinului si vederi de la Palatul Imperial si de la mormintele dinastiei Ming. Am o harta a traseului pe care l-a facut avionul de la Bucuresti la Pekin si care stiu ca te va interesa.
Dragul meu Andrei, poate vei avea ocazia cind vei fi si tu mare sa vizitezi China. Sa stii ca este un prilej unic si ca am avut dreptate atunci cind inainte de plecare ti-am scris ca asta este "calatoria
vietii mele".
Nu stiu daca voi mai fi trimis sau nu in China de serviciu, dar din aceasta, poate singura, calatorie in China am amintiri pentru toata viata.
Te saruta cu drag,
Tata
Bucuresti, 1981
posted by andrei radulescu-banu at
10:52 PM
5 Comments:
Cine este autorul textului? Am facut o comparatie interesanta cu propria mea calatorie in China - doua decenii si jumatate mai tarziu, despre care am scris si pe acest blog. Am vizitat cam aceleasi locuri in Beijing. China era deja intr-o alta lume, sau era deja o alta lume, dar principalele repere ale capitalei si a zonei de nord pe care le-am vizitat si eu si autorul acestui text au fost aceleasi. Ca si mine se pare ca si el a ocolit vizita aproape obligatorie la mausoleul lui Mao sau nu a gasit de cuvinta sa relateze despre ea.
By
Dan Romascanu, at 1:19 AM
OMG! tu esti autorul?
By
Dan Romascanu, at 1:21 AM
Da, eu sunt autorul.
In 198i am fost doua saptamani la Beijing cu un sistem de operare pentru un microcomputer romanesc de proces.
Pe vremea aceea Romania livra extrem de multa tehnica de calcul in China.
Baiatul meu avea atunci 11 ani. Era in vacanta de vara si ca in fiecare an statea peste vara la bunica lui (mama sotiei mele) la tara.
Cand am plecat eram bine inteles foarte emotionat si i-am scris o scrisoare.
La intoarcere eram extrem de impresionat de calatorie si i-am scris scrisoarea asta.
Uite ca el a gasit-o peste zeci de ani. Scrisoarea mea a calatorit cu el dela Garla Mare (unde fusese in vacanta pe malul Dunarii) inapoi la Bucuresti si apoi la Boston. A gasit-o acum cateva zile printre lucrurile lui si mi-a facut o surpriza.
Nu am vizitat mausoleul lui Mao, pentru ca aveam de ales: era ultima dupa amiaza in China si am fost intrebat daca vreau sa merg la mausoleu sau la Palatul de Vara.
Eu voiam sa vad Palatul de Vara, despre care toata lumea imi spusese ca e superb (si asa era). Imi amintesc ca i-am spus extrem de precaut translatorului ca am a mare admiratie pentru presedintele Mao care a fost una din cele mai remarcabile... si voiam sa continui tot asa, dar batranul translator m-a intrerupt, 'lasa astea, vrei la Palatul de Vara sau la mausoleu?'
Asta nu-i nimic. Un coleg de-al meu are o istorie si mai trasnita despre vizita lui la Beijing si cum a scapat de un cadou: un bust din gips al lui Mao.
Cand m-am intors, miroseam a chinez (probabil mancarea lor imi daduse un miros specific), iar sotia mea povestea ca dupa aceea a trebuit sa ma spele trei zile ca sa incep sa miros din nou romaneste.
By
Pierre Radulescu, at 9:13 AM
E incredibil....eu am fost acum o luna; s-a schimbat mult fta de descrierea de mai sus dar in mare a ramas la fel.
Ceea ce este evident acum: Marele Zid nu se vede de pe luna dar aceasta idee a fost un bun argument de marketing.
By
Razvan Pascu, at 8:51 AM
De fapt atunci, in 1981, China isi incepuse schimbarea. Sigur, era foarte departe de ceea ce este azi, dar si foarte departe de ceea ce fusese in urma cu numai cativa ani. Un coleg, care venise acolo trimis de Fabrica de Calculatoare, imi spunea atunci, in 1981, ca fusese in urma cu cativa ani si citise la hotel un anunt 'nu schimbam dolarii imperialistilor americani', sau ceva de genul acesta.
By
Pierre Radulescu, at 1:52 PM
Post a Comment
<< Home