Gomez Leal (Pessoa - rendido em romeno por Dan Caragea)

António Duarte Gomes Leal
(source: wikimedia)
no copyright infringement intended

Sangra, sinistro, a alguns o astro baço.
Seus três anéis irreversíveis são
A desgraça, a tristeza, a solidão.
Oito luas fatais fitam no espaço.

Este, poeta, Apolo em seu regaço
A Saturno entregou. A plúmbea mão
Lhe ergueu ao alto o aflito coração.
E, erguido, o apertou, sangrando lasso.

Inúteis oito luas da loucura
Quando a cintura tríplice denota
Solidão e desgraça e amargura!

Mas da noite sem fim um rastro brota,
Vestígios de maligna formosura:
É a lua além de Deus, álgida e ignota.

(http://www.citador.pt/poemas/gomes-leal-fernando-pessoa)

(video by José Jorge Letria)

Sângeră trist în unii astrul mat.

Inelele lui trei sunt pe vecie:

Singurătate, chin, melancolie.

Opt luni fatale spațiul îl străbat.

Poetul, de Apolo, fu purtat

În poală, lui Saturn. Iar mâna-i plumburie

Inima tristă-o ridică-n tărie

Și-o strânse până, moale, -a sângerat.

Zadarnice acum opt luni nebune

Când tripla lui centură răspândește:

Singurătate, chin și-amărăciune!

Din noaptea nesfârșită-o urmă crește,

Vestigii de malignă, grea minune:

O lună rece lângă Zeu albește.

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, București, Edinter, 1990; traducere revăzută)

(Gomez Leal)

(Fernando Pessoa)

(Dan Caragea)