Mário de Sá-Carneiro, Taciturno (rendido em romeno por Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro
André Carrilho, Illustration for the book "Lisbon Poets"
published by Lisbon Poets and Co, 2015
(source: flickr)
no copyright infringement intended

Há Ouro marchetado em mim, a pedras raras, 

Ouro sinistro em sons de bronzes medievais - 

Joia profunda a minha Alma a luzes caras, 

Cibório triangular de ritos infernais. 

No meu mundo interior cerraram-se armaduras, 

Capacetes de ferro esmagaram Princesas. 

Toda uma estirpe rial de herois d'Outras bravuras 

Em mim se despojou dos seus brazões e presas. 

Heraldicas-luar sobre ímpetos de rubro, 

Humilhações a liz, desforços de brocado; 

Bazilicas de tédio, arnezes de crispado, 

Insignias de Ilusão, troféus de jaspe e Outubro... 

A ponte levadiça e baça de Eu-ter-sido 

Enferrujou - embalde a tentarão descer... 

Sobre fossos de Vago, ameias de inda-querer - 

Manhãs de armas ainda em arraiais de olvido... 

Percorro-me em salões sem janelas nem portas, 

Longas salas de trôno a espessas densidades, 

Onde os pânos de Arrás são esgarçadas saudades, 

E os divans, em redór, ansias lassas, absortas... 

Ha rôxos fins de Imperio em meu renunciar - 

Caprichos de setim do meu desdem Astral... 

Ha exéquias de herois na minha dôr feudal - 

E os meus remorsos são terraços sobre o Mar...

(Mário de Sá-Carneiro, in 'Indícios de Oiro')

În mine-i Aur încrustat cu pietre rare,

Sinistru-n sunete de bronz medievale –

Sufletu-mi giuvaer cu raze sclipitoare,

Potir triunghiular de rituri infernale.

Iar în lăuntrul meu s-au ferecat armuri,

Vizierele de fier strivit-au dulci Prințese.

Regala stirpe de eroi de vechi bravuri

În mine și-a lăsat blazoane, prăzi alese.

Crai-nou heraldic peste-avânturi stacojii,

Și umiliri de crin, brocart răzbunător;

Bazilici de plictis, crispări de-armurării,

Trofee mari de jasp, însemn amăgitor…

Podul nedeslușit al lui Am-fost-cândva

A ruginit – și-acum nu pot să-l mai coboare…

Șanțuri adânci în Vag, crenel ce ar mai vrea

Războinici zori de zi, prin tabere-n uitare…

Prin lungi saloane ferecate mă străbat,

Uriașe săli de tron cu densități sporite;

Tapiserii de-Arras sunt dorul destrămat,

Divanurile,-n jur, neliniști obosite…

Imperiu-apune mov la simpla-mi renunțare,

Capricii de satin dintr-un dispreț astral…

Prohoduri de eroi în doru-mi feudal

Cu remușcări ce sunt terase înspre mare…

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, Edinter, București, 1990; traducere revăzută)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)