Updates, Live

Friday, March 30, 2018

Land of Mine (Under Sandet)

Land of Mine (Under Sandet), 2015
(image source: Thinking Cinema)
no copyright infringement intended

At the end of the WWII, the German soldiers deployed in Denmark as occupation troupes became war prisoners and were used to clear the enormous  number of land mines from the Baltic littoral. Did it count that so many of them were just teenagers, anonymous pieces in the game of the others? If they had been old  enough to go to war, they should be old enough to clean up, so was the common wisdom. Nobody was willing to go beyond and see the elephant in the room: these teenagers had been just victims, nothing more, and from the very beginning.

I came on this movie by pure chance, browsing the TV channels. It was already in the middle. I remained on it for five or ten minutes, then I passed on my laptop, and found the film on youTube. A powerful story, told in great simplicity. Here it is:






(German and Nordic Cinema)

Monday, March 26, 2018

Venta de garaje

(fuente: ¿Cómo, cuál?)
no copyright infringement intended



Mientras Isabel va en su carro, ella mira una venta de garaje de una señora mayor. Decide entrar porque le gusta comprar libros viejos. Allí encuentra un libro que le gusta. La señora que lo vende le dice que el libro pertenecía a su esposo fallecido. Isabel regresa a su carro y mira una carta saliendo del libro. Intrigada, Isabel saca el sobre y lee la carta. Un hombre le escribe a su amiga de la escuela, Gabriela, preguntándole con quién debería casarse. Isabel sonríe al darse cuenta sobre la vida privada de alguien que se enamoró hace más de setenta años. José no sabe si debe casarse con Mónica o con Samantha. Mónica es práctica y responsable, pero no es divertida. Samantha es divertida, pero no es responsable. Él espera que Gabriela le ayude a decidir. Isabel sonríe una vez más. Quiere saber si la señora que le vendió el libro era Mónica o Samantha. ¡Ella quiere saber con quién se casó este hombre! Isabel toma la carta y regresa a la venta de garaje. Encuentra a la señora y le pregunta: "Disculpe, ¿me puede decir su nombre?". Isabel respira hondo, esperando saber si será Mónica o Samantha. La mujer sonríe y dice: "Me llamo Gabriela".
(fuente: duolingo)

Y después de todo, ¿cómo fue Gabriela? ¡Buena pregunta! ¿Práctica y no divertida, como Mónica? O, por el contrario, divertida e irresponsable, como Samantha? Un pensamiento no me da paz, ¿y si Gabriela no fuera práctica, aunque tampoco divertida?

Uno de mis amigos quería casarse con una mujer teniendo tres cualidades: ser una señora en el salón, una cocinera en la cocina y una puta en la cama. Bueno, él encontró a una mujer así, con todas esas cualidades, pero no en el buen orden: era señora en la cocina, cocinera en la cama, y puta en el salón.




(Refranero español)

Labels:

Tuesday, March 06, 2018

Bogdan Rusu, Moldovenești




În aeroport, la 5 dimineața, -19°C. Autobuzul care ne duce la avion se oprește în fața scării, dar nu deschide ușile. Începe o lungă așteptare. Inspecția tehnică a avionului Wizzair se face cu lampa telefonului mobil. Niște lucrători rebegiți intră, după o vreme, în autobuz să se încălzească. Ușa avionului se întredeschide din când în când, se văd uniformele însoțitoarelor de zbor care comunică frugal cu câte unul care nu știm ce hram poartă. Alături de mine, două fete moldovence (mereu remarc cochetăria moldovencelor; astea două, tinere-tinere, mai erau și frumoase) și un brav tânăr, moldav și el, sumbru și cam sălbatic. Nervii încep să urce. Hui! Chizde și pidaraz plus încă ceva rusește; oamenii freamătă. La un moment dat, unul mare cu un fes cu dungi începe să strige la șofer. Cumetre! Sună la ăia să deschidă ușa la avion sau du-ne înapoi la aeroport! Stăm cu copiii în frig de 40 de minute, vouă chiar nu vă e rușine?! Șoferul se întoarce spre el, e în picioare. Mie nu mi-e rușine de nimic! - Ce-ai spus, mă? - Mie nu mi-e rușine de nimic, de ce să-mi fie rușine? - Stai că vin eu la tine imediat! Omul cu fes își croiește pârtie prin mulține. Mare, cu nasul șui, cu niște dinți lipsă, cu brânci de „maniovru”. Vine din burduful avionului tocmai până la șofer și îl izbește de geam. Futu-vă-n gură de nesimțiți, că vă bat pe toți de vă ia dracu, bat tot avionul! (Uiii, l-o lichit!) - Ce treabă am eu cu ei, ei au avionul lor, eu am autobuzul meu, ce vină am eu? Oamenii din jur încep să strige: Păi ai vină, dobitocule! Stăm aici în frig, de două zile, ne-a dus la Craiova, cu copiii! Cretinule! Sar și alții: Faceți țara de râs la aeroport, nesimțiților! Omul cu fes: Ești de vină că tu conduci! Tu ești răspunzător aici. Ai telefon! Scoate, dracului, telefonul și sună sună sus, nesimțitule! Lumea privește închiondorat, merită șoferul ce i se întâmplă. Omul cu fes se întoarce lângă nevasă-sa. Autobuzul demarează, face turul avionului și se oprește de cealaltă parte. Șoferul iese și telefonează. Peste câteva minute apare poliția română. În frunte cu șoferul. Uite aici avem un domn care m-a îmbrâncit. Care ești, mă, unde te-ai ascuns? Se uită la unul: Tu ești? Nu era el. Avansează și îl identifică pe omul cu fes. Care tace din gură și face pe niznaiul. Poliția îl îmbarchează. Se opresc toți pe pistă, la minus 19 grade. Orice i-or face, nu poate dura mult. - Vaibea? - Ne, ne vaibea? Adică, dacă îl bat. Nu, nu-l băteau. Șoferul se întoarce spre oameni: Păi ce vină am eu că li s-a stricat lor avionu?! - Că ești un dobitoc, toți sunteți niște nesimțiți, n-aveți nicio rușine! Stăm de două zile, ne-a adus de la Craiova, cu copiii! Animalule! Eu fac ochii mari la una dintre moldovence, cu subînțeles, ea face ochii mari, tot cu subînțeles. Oare om fi subînțeles același lucru? Cealaltă fată nu-și mai simte piciorul. Băga-și-ar tăti celea, i-o amorțât di la frigu ista. Cred și eu, minus 19. Până la urmă ne întoarcem de unde am venit. Adorm pe o bancă din plastic, înconjurat de oameni cu copiii. Sau fără. Aduși de la Craiova. Sau nu.



(Bogdan Rusu)

Labels:

Bogdan Rusu

Bogdan Rusu
(image source: wikipedia)
no copyright infringement intended


filosof român, stabilit în Franța; printre lucrările publicate, Percepție și cunoaștere la Eugeniu Sperantia (Studii de istorie a filosofiei românești, vol. XII, 2016), Did Norman Kemp Smith influence Whitehead?, Whitehead fictionnaliste (Dialogue: Canadian Philosophical Review / Revue canadienne de philosophie, 2012), Whitehead, Russell, and Moore: Three Analytic Philosophers (împreună cu Ronald Desmet, Process Studies, Volume 41, Number 2, pp.214-234, 2012), Whitehead's Early Subjectivism: a Criticism from Dawes Hicks (Chromatikon, 2012), Whitehead and Green (Chromatikon, 2011), Schiță a Metafizicii lui Dimitrie Cuclin, Whitehead's Concept of Speculative Philosophy: a Metatheoretical Perspective (Noema, Journal of the Committee for the History and Philosophy of Science and Technology of the Romanian Academy, 2010), Une métaphysique fictionnaliste: de Whitehead à Vaihinger (Alliage, 2099), Filosofia ca metafizică descriptivă (Studii de istorie a filosofiei românești VIII, 2012); iar ceea ce mai scrie câteodată în afara preocupărilor sale știintifice dovedește că ascunde în lăuntrul său un scriitor interesant.












(A Life in Books)

Labels:

Friday, March 02, 2018

Emily Dickinson, To Make a Prairie

(image source: To Make a Prairie)
no copyright infringement intended

To make a prairie it takes a clover and one bee,
One clover, and a bee.
And revery.
The revery alone will do,
If bees are few.





Encontré una traducción al español en Descontexto , la revista literaria editada por Juan Carlos Villavicencio y Carlos Almonte.


Para hacer una pradera se necesita un trébol y una abeja,
un trébol y una abeja.
Y ensueño.
El ensueño solo bastaría
si son pocas las abejas.



(Emily Dickinson)

(Juan Carlos Villavicencio)

Labels: ,